Sau unde dai si unde crapa
Cu riscul de a imi lua o doza mare de hate, articolul acesta este despre efectele ascunse pe care le are de obicei o masura politico – financiara cu implicatii economice puternice asa cum este marirea salariului minim brut pe economie.
E o masura buna, nu-i asa?
Articolul acesta este scris in contextul in care in anul 2024, incepand cu data de 1 iulie 2024, Guvernul Romaniei a decis prin ordonanta de urgenta marirea salariului minim brut de la 3300RON (1 ianuarie 2024) la 3700RON, (1 iulie 2024) ceea ce reprezinta o crestere de 12.12% cu o modificare a nivelului minim de taxare de la 200 la 300 de lei. Ceea ce inseamna ca daca nu au copii in intretinere, angajatii pe salariu minim vor primi de la 2079RON lunar la 2307RON lunar, adica o crestere 10.96%.
In ceea ce priveste veniturile la stat, vechea suma afecta un numar de 760 000 de angajati, in timp ce noua suma va afecta un numar de 1 871 000 de angajati, adica cu 1 111 000 de angajati mai mult (care castigau sub 3700 RON lunar). In aceste conditii, la nivelul salriului minim, statul roman va “castiga” in taxe de la 1221 la 1393 RON per angajat adica 172RON in plus pe persoana – adica 14.08% pentru fiecare angajat pe salariu minim si un 130 720 000RON doar pentru cei 760 de mii de oameni mentionati anterior. Probabil ca per total asta duce la o crestere a incasarilor bugetare de pana la 300 – 400 milioane RON.
Deci e o masura buna! Oamenii castiga cu aproape 11% mai mult, iar statul cu ceva mai mult de 14% si aduce la bugetul statului si o suma de peste 300 de milioane, numai dintr-o singura repozitionare. Foarte tare!
In plus fata de acest lucru, ai putea spune ca in acest fel simplu sunt mai multi bani in economie ceea ce face ca economia sa se miste si mai bine sa produca si mai multi bani.
Doar ca…
Doar ca nu e chiar asa!
Asa cum spuneam si in alt articol, daca economia nu produce valoare, mai multi bani nu inseamna mai mult, ci inseamna ca ai redistribuit valoarea pe termen imediat, iar pe un termen ceva mai lung, vei crea putina inflatie cu ceva somaj (unii ii spun stagflatie) si/sau s-ar putea sa ai si un efect negativ in colectarea taxelor. O sa vedem cum!
Or sa imi spuna unii insa ca cele 300-400 de milioane, statul la randul lui le va cheltui sau le va investi si se vor vedea in economie. Celor care cred asta am sa le spun ca Romania a crescut sumele de care se imprumuta, iar de cativa ani (de la pandemie incoace) suntem din nou intr-o economie inflationista ceea ce face ca banii sa devina mai scumpi atunci cand ii imprumuti. In plus, 2024 este un an electoral 🙂
De unde vin banii?
Poate ca cel mai important lucru pe care ar trebui sa il intelegem, este ca desi statul are posibilitatea de a crea cati bani vrea, cu exceptia economiilor comuniste unde statul detine intreprinderile, in economiile de tip capitalist, statul nu creaza valoare noua atunci cand tipareste bani. Si in spatele banilor … este de fapt nimic.
Pentru a avea bani, statul (sau institutiile publice) trebuie sa colecteze taxe (in schimbul carora ar trebui sa ofere servicii care au la baza o nevoie sociala) sau sa se imprumute. Daca banii provin din taxe inseamna ca ii ia de la altcineva, iar daca se imprumuta, inseamna ca ii ia de la cei care vor plati impozite in viitor.
Pentru ca nu este un articol despre efectul imprumuturilor, sa presupunem ca ii colecteaza sub forma de taxe.
In situatia in care acesti bani provin din taxele pe salarii pentru ca printr-o decizie administrativa s-a marit salariul minim brut, este simplu. Banii mai multi (pentru oameni si pentru guvern) vin de fapt de la intreprinderi (firme). Doar ca aceste intreprinderi, nu au produs mai mult pentru a putea plati mai mult.
Si acum as vrea sa inteleg despre ce intreprinderi vorbim? Pentru asta as vrea sa inteleg cine plateste cu sume pana la 3700RON brut. Ar putea fi oameni din sistemul bugetar? Pentru ca daca da, atunci statul muta niste bani dintr-un buzunar intr-altul si asta nu ne afecteaza foarte tare.
Insa stim ca cel mai mic salariu in sistemul bugetar este 1,34 x salariul minim – de unde vom trage concluzia ca nici unul din cei 1,871 milioane de oameni afectati de masura nu au legatura cu sistemul bugetar. (inaintea acestei masuri, practic salariul minim in sistemul de stat era de peste 4900RON brut)
Mai stim ca in Romania, la momentul acestei analize, numarul persoanelor angajate cu salariu este de 6,614 milioane de oameni, iar din acestia conform Ministerului Finantelor, “la stat” sunt angajati aproximativ 1,3 milioane de oameni. Ceea ce inseamna ca 1,871 din 5,31 milioane de angajati “beneficiaza” de aceasta masura. Ce inseamna asta – inseamna ca masura afecteaza mai mult de 35% din populatia activa care lucreaza in companii – sa le numim private.
Si acum vreau sa vad ce se intampla in aceste companii – de unde vin banii de facto? Si aici sunt mai multe variante. Tinand cont de faptul ca este o masura din pix, nu are la baza mai multa productivitate, eu vad 5 surse principale:
- Din profitul celor care detin aceste companii – cu alte cuvinte patronii acestor firme vor da din banii lor
- Din transferul acestor sume in costuri – serviciile sau produsele vor fi mai scumpe
- Din imprumuturi – pe termen de 2-3 luni nu va avea un impact major, insa ulterior acest lucru se va vedea in profitabilitate/ preturi /productivitate muncii
- Din cresterea productivitatii – unele companii se vor restructura, vor organiza procese mai eficiente si vor face mai multi bani
- Scaderea unor costuri – care in unele situatii pot afecta calitatea serviciilor sau produselor pe care compania le ofera
Cred ca nu aberez daca spun ca varianta 4 se va aplica in foarte putine companii.
Si acum haideti sa ne gandim ce fel de companii sunt acestea? Pai nu pot sa fie companii din agricultura, transporturi sau constructii, intrucat salariul minim in acele sectoare (tot prin lege) este mai sus de 4000 RON.
In marea lor majoritate acestea sunt IMM-uri (chiar microintreprinderi) si companii (unele internationale) care in principiu au niste sectii de productie in Romania, in care produc diferite componente sau produse finite pentru alte industrii (ex: producatori de piese auto pentru industria veriticala).
Acum stim cine sunt acesti angjati si firmele din care fac parte.
Cum se rezolva?
Cum rezolva fiecare tip de intreprindere aceasta problema? In principal pentru a produce banii necesari, firmele vor aplica toate metodele descrise mai sus, doar ca altfel. Sa o luam incet 🙂
Cel mai simplu este in cadrul microintreprinderilor unde probabil ca patronii vor incasa costurile si nu vor mai opera foarte repede cresteri de salarii, ducand pe termen mediu la migratia acestor angjati (in microintreprinderi in general angjatii stiu ce fac pentru ca altfel microintreprinderile ar inceta sa mai existe) pe niste salarii mai mari in principal in companii care ii pot plati mai bine – scazand astfel pe termen mediu competitivitatea acestor firme. Deci aici statul a luat de la “bogati” si a dat la “saraci”. Kudos!
Ce se intampla insa in cazul unui producator de componente auto care are cateva sute pana la cateva mii de angajati si care opereaza pe margin-uri de ordinul procentelor? Pai o astfel de intreprindere nu este lipsita de resurse, dar in acelasi timp, nu vrea sa piarda bani. In plus, fondul de salarii, alaturi de energie si materie prima, reprezinta o mare pondere in costuri. Daca salariile personalului productiv reprezinta 30% din costuri (cateodata este mai mult de atat) atunci masura guvernului, mai pune cam un 3% in plus pe fondul de salarii – ceea ce nu este deloc neglijabil daca profitabilitatea productiei tale este in range-ul 2-5%.
Un astfel de producator, daca lucreaza OEM va “incasa” pierderea, incrercand ulterior sa renegocieze cu producatorul, iar daca nu produce pentru OEM o va transmite in costuri si va scumpi produsele. Va incerca sa refaca procesele de productie, si asa eficientizate aproape de absurd in unele situatii. Ar mai putea sa renegocieze cu o parte dintre furnizorii de servicii, cum ar fi cei de curatenie, training, cantina si va mai reduce niste costuri pe acolo, care se vor vedea ulterior in calitatea serviciilor primite si niste firme mici vor pierde niste bani. In principiu va taia cheltuieli pana la un oaecare nivel dupa care se va gandi sa isi mute site-ul de productie intr-un alt teritorie cum ar fi Serbia, Bulgaria sau Ucraina, unde forta de munca este mai ieftina. Da! Forta de munca mai ieftina este defapt un avantaj competitiv pe care romania il reduce cu fiecare actiune politico-ecomomica negandita.
Hai sa vedem ce va face o intreprindere mica. IMM-urile nu sunt usor de condus si de cele mai multe ori conducerea lor presupune functionarea la limita. IMM-urile nu au resursele de a subcontracta sau de a reorganiza procesele si in esenta, vor incerca reduceri de costuri. Daca la un producator OEM, ponderea salariilor in costuri poate fi de 30% la un IMM care produce ceva, ponderea este si mai mare, iar in aceste conditii, competitivitatea companiei este impactata si mai puternic. Pentru a rederesa costurile, unii vor reduce un om din 10 si vor redistribui munca. Oricum ai face le va fi afectata productivitatea. Multe dintre IMM-uri nu se califica pentru crediet pentru investitii care sa imbunatateasca procesele de productie.
Nu este imposibil ca unele dintre companiile mici sa recurga la alte solutii pentru a isi putea plati angajatii. Si inceaste conditii, de ce nu, trebuie tratate ca niste companii care fac evaziune fiscala. Doar ca…
Ce se intampla la o companie mare unde pondererea salariilor in costuri este de pana in 10%? Nu mare lucru. Cresterea fondului de salarii este de sub 3% raportat la total salarii.
Vedem asadar ca masura afecteza in primul rand productivitatea acelor companii care de fapt vand productivitate – in diferitele ei forme.
Banca Nationala
Sa adaugam acum la intregul tablou actiunile cu efect macroeconomic ale Bancii Nationale. Si pentru asta, daca citim pe site-ul BNR vom vedea urmatoarele “Obiectivul fundamental al BNR este asigurarea și menținerea stabilităţii preţurilor.” – am citat de pe site-ul BNR.
Un alt aspect pe care trebuie sa il luam in considerare este faptul ca masura nu creaza mai multa valoare economica la nivelul intregii economii, ci de fapt o redistribuie si creste si masa salariala a veniturilor din sectorul bugetar.
Pe buna dreptate, institutia va actiona prin intermediul unor masuri monetare (vanzarea de valuta si ajustarea dobanzii de referinta) in vederea evitarii inflatiei.
Ceea ce inseamna ca Guvernul Romaniei a luat o decizie cu caracter inflationist, pe care BNR o va contracara cand ii va veni momentul, iar companiile o vor corecta la nivel individual – trei dintr-o lovitura – si inflatie, (scaderea puteii de cumparare) si somaj, (restructurarea IMM-urilor) si scaderea competitivitatii industriei mici la nivel national.
Dar ce vrei sa spui? Oamenii nu merita mai multi bani?
Ba da! Oamenii merita oricat de multi bani, atata vreme cat mecanismele de piata sunt lasate se functioneze libere. Statul ar fi putut sa intervina la nivelul stimularii productivitatii si inovatiei in IMM-uri, la nivelul cresterii calificarii fortei de munca existente si / sau sa limiteze importul de forta de munca – masura care ar fi stimulat piata sa plateasca mai bine angjatii asa cum s-a intamplat in perioadele in care erau insuficienti software developeri, care nu erau chiar prost platiti in Romania.
Pentru ca in esenta, actiunea este mai mult populista (din punctul meu de vedere) decat de alta natura, pentru ca 50-100 milioane de EUR la nivelul economiei nationale in esenta nici nu este mare lucru. Insa afecteaza productivitatea celui mai important segment de companii din tara asta (din punctul meu de vedere – ma repet).
Desi la prima vedere nu pare, de fapt impunerea si marirea unui salariu minim pe economie, avantajeaza companiile mari si agentii economici puternici in detrimentul companiilor mici, duce la scaderea competitivitatatii, genereaza inflatie si poate avea efecte negative asupra somajului. Sorry!
Sper ca v-a placut articolul. Daca v-a placut, sau daca nu v-a placut mi-ar placea sa stiu parerea voastra. Asteptam parerile voastre aici. Va multumesc!